Scriam săptămâna trecută despre nevoia de anormalitate. O coincidenţă face ca astăzi, de Duminica Paştelui, să scriu despre nevoia de a renaşte.
De dimineaţă m-am trezit cu gândul la mitul lui Isus Christos şi am stat în pat, cu ochii în tavan, identificând asemănări şi antiteze cu propria mea viaţă, cu ceea ce facem prin revista ACUM. Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, nici revista şi nici subsemnatul nu avem componente religioase, dar paradigma creştină fiind atât de cunoscută, este un bun reper la care se poate face o raportare.
Aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii, ACUM nu are un sediu, nu are o redacţie formală care lucrează potrivit unui plan, autorii nu se întâlnesc nici măcar virtual pentru a stabili un cuprins de la o ediţie la alta şi totuşi este o publicaţie în adevăratul sens al cuvântului, în sensul că apare cu regularitate duminică spre luni noaptea în fiecare săptămână, are un format stabil şi se sprijină pe o tehnologie şi o echipă de ingineri de elită, se încheagă în jurul unor valori comune limpezi, umaniste.
Mai ziceam săptămâna trecută că a scrie un articol pe care să am curajul să-l promovez pe post de editorial pentru ACUM este, pentru mine, o chestiune de dragoste şi că nu pot să mă îndrăgostesc la comandă. Voi încerca să vă dezvălui astăzi câteva dintre dificultăţile peste care, dacă n-am trece, ACUM ar înceta să existe.
Poate că prima şi cea mai importantă este legată de dezamăgirile profunde ale fiecăruia dintre noi pornind de la faptul că LUMEA NU VREA. Indiferent câtă dragoste laşi să se reverse în argumentaţia, de multe ori prezentată folosind instrumentele implacabile ale logicii, privind schimbări care ţie ţi-au adus o viaţă mai bună, în scopul de a le împărtăşi semenilor tăi, ei te privesc în marea lor majoritate cu suspiciune, îţi atribuie gânduri şi intenţii ascunse, îşi găsesc justificări în murdării din lumea propriei gândiri pe care ţi le atribuie mental dar şi public şi scapă de răspunderea care incumbă cunoaşterii binelui combinată cu perpetuarea răului. La limită, te răstignesc ca pe Cristos şi, mulţi ani de zile după ce nu mai exişti, vine unul care te reinterpretează, crează o religie din tot ce ai spus şi ai făcut iar numele celor care nu te-au urmat în bunele intenţii în timpul vieţii este transformat de către cel care te reinterpretează în duşmanul tău etern de moarte.
Cum se poate trece peste această dezamăgire? Răspunsul meu este: tratând lumea diferenţiat. Scriind şi împărtăşind problemele noastre şi soluţiile pe care le-am găsit şi le punem în discuţie nu trebuie să ne aşteptăm ca toţi să reacţioneze la fel. În ultimă instanţă, scriem doar pentru cei care se aseamănă cu noi, care văd viaţa la fel ca noi şi cu care am putea avea o tentativă de comunicare. Miracolul Internetului ne permite să reducem nivelul de compromisuri necesar apartenenţei la un grup din care fac parte şi alţii care gândesc la fel ca noi, pentru că ne pune la dispoziţie în spaţiul virtual o populaţie uriaşă. Probabilistic, e mult mai uşor de găsit un prieten în Internet decât în mediul fizic în care trăim. Acest mediu fizic este de multe ori un „cubicle” timp de opt ore, diverse spaţii publice (magazine, aeroporturi, metro, autostrada, etc.) alte câteva ore şi familie şi somn, restul zilei. În instanţa extremă, scriem doar pentru noi înşine. De aceea la ACUM nu ne interesează „autori cu nume mari” care nu sunt ei înşişi interesaţi să facă parte din comunitatea care produce publicaţia: să posteze singuri, să participe la dialoguri, să aibă şi ceva de oferit (nu numai să marcheze puncte şi să câştige public, monologând cu tastatura).
Prin consecinţă, peste faptul că lumea nu vrea, se trece cu proverbul „cine are urechi de auzit şi ochi de văzut, să audă şi să vadă”.
O altă dificultate pe care o avem la ACUM este marketingul. Mai explicit: majoritatea dintre noi credem că avem un produs de calitate dar despre care nu se prea ştie. Totodată, LUMEA ESTE INCONSECVENTĂ. Chiar şi dacă ştie despre ACUM, are o lene în a accesa portalul sau chiar uită. Prin consecinţă, am creat mesaje de tip „Promo” care se tremit săptămânal la mii de adrese, pentru a îmbunătăţi traficul.
O secundă: TRAFICUL? Aici sunt mai multe probleme. De ce am avea la ACUM nevoie de mai mult trafic? Volumul crescut de trafic se traduce în mai multă popularitate şi respectiv în venituri mai mari din publicitate. Mai multă popularitate poate însemna mai mulţi posibili autori care ar dori să publice în ACUM şi deci o mai mare competiţie pentru prezenţa în pagini, rezultând într-o creştere a calităţii comunicării – de care cu toţii suntem interesaţi personal, am explicat mai sus de ce. Cu toate acestea sunt înclinat să propun lăsarea „promo”-ului la latitudinea autorilor. Dacă doresc să-şi anunţe prietenii şi cunoştinţele cu privire la o nouă apariţie, bine. Dacă nu, nu. După opt ani de existenţă, realmente o mare parte din publicul pe care am fi vrut să-l ţintim a fost atins. Mai departe, a „bate la cap” acest public îmi pare în afara scopurilor noastre!
Veniturile mai mari din publicitate sunt un aspect irelevant, deşi acoperă cheltuielile pentru serviciile de reînregistrare a domeniului ACUM.tv şi de gazduire a paginii pe servere securizate de mare viteză.
Desigur, rămâne problema alcătuirii şi difuzării mesajelor de tip Promo, care presupune, pe lângă activitatea de autorat la ACUM şi o activitate de tip secretarial, cunoştinţe tehnice, răbdare şi dedicaţie. Este cineva atras de aceasta munca de detaliu, plictisitoare, făcută fără nici o remunerare (aşa cum este realizată întreaga revistă de altfel, inclusiv dezvoltarea software?). Credeţi sau nu, aceasta este realitatea: se află printre noi şi astfel de persoane, care cred suficient în ACUM ca s-o facă şi pe asta.
Am lăsat la sfârşit problema conducerii revistei. Modelele de comunicare publică gen ACUM nu prea rezistă, deoarece ACUM este o reuniune de viziuni personale în jurul unor valori comune. Nu este finanţată de o instituţie, nu este o societate pe acţiuni (deşi, din motive administrative a fost necesară înscrierea ei ca societate comercială în Statele Unite – utilizând un format minimal), nu are un scop (altul decât rezultanta dorinţei de a comunica a autorilor care o realizează) şi nu are o „conducere” în sensul obişnuit al cuvântului. Petru Clej a îndeplinit funcţia de Redactor Şef până acum un an când s-a retras formal din această funcţie, dar a continuat să colaboreze scriind practic articole în fiecare ediţie, comentând, făcând muncă de secretariat, sfătuind, solicitând materiale. Practic prin autoritatea şi experienţa lui el a continuat să fie liderul revistei şi un reper de profesionalism jurnalistic. El a contribuit atăt de substanţial la profilul actual al revistei şi şi-a legat numele într-atâta de ea prin pasiunea cu care a scris, comentat şi a rezolvat probleme administrative încât şi dacă ar vrea, nu ar putea s-o abandoneze.
Recapitulând: ce facem în viaţa personală dacă lumea nu (ne) vrea, lumea nu este interesată (de noi) şi nu are cine să (ne) conducă? În astfel de momente, vă mărturisesc, eu simt nevoia să mă reinventez, să renasc, să-mi reprogramez creierul pentru a funcţiona având o nouă perspectivă fiind totuşi în continuare cât mai fidel mie însumi şi valorilor în care cred. Nu simt nici nevoia să permit răstignirea mea întru eternitate, neavând această vocaţie, nici nevoia de a mă sinucide.
Greşesc oameni în jurul meu? Pot să-i iert chiar şi de mai multe ori, dacă n-o fac cu intenţia de a mă distruge sau cu vădită răutate. Greşesc eu? Pot măcar să încerc să-mi cer iertare, şi să mă corectez în viitor. S-o găsi cineva care să mă ierte şi să mă iubească şi pe mine.
Chiar dacă nu pot să punctez un sens al acestei răzvrătiri a ordinii asupra dezordinii pe care o reprezintă viaţa, de la bacteria unicelulară şi până la mine şi oricare dintre semenii mei, totuşi simpla existenţă, din convenabila mea perspectivă, este ceva interesant, plin de curiozităţi şi care merită investigat în continuare.
A fi într-o companie de oameni care se ocupă cam cu acelaşi lucru, este nepreţuit!
In lumea presei comerciale (care se vinde, la propriu si la figurat), aparitia revistei ACUM este un act de nobletze si puritate spirituala, incontestabil ! Dar fara o audienta in crestere, va ramane fie o revista pentru un cerc limitat de intelectuali, fie o voce in pustiu ! Cred, si am mai scris-o D-lui Clej, ca dupa ce lansati un articol de mare interes public (si majoritatea articolelor vizeaza cercuri mari de cititori),ar trebui sa permiteti oricui sa-si spuna parerea si sa se bata intre ei cu afirmatii corecte sau nu, justificabile sau nu, in limitele respectului si bunului simt care se impune intr-o disputa ! Si numai cand se „sare calul”, sa intervina editorii cu punerea la punct.Interventia prea freqventa a editorilor, de multe ori, aproape dupa fiecare replica, trebuie temperata, si eu asi introduce pentru editori urmatoarea formula stimulatoare: Domnule X, ce parere avetzi de ce spune Domnul Y? repetata cat mai des !!
Pentru ca o disputa,chiar daca e purtata de profani la un nivel mai putin doct, are un caracter educativ si util, numai dupa ce trece de criza !
Cu apreciere deosebita pentru tori cei care fac aceasta minunata revista ACUM 1
ing.Sfartz Pincu
Domnule Sfartz, problema dumneavoastră e că sunteți sfertodoct și insistați să vă dați cu părerea acolo unde habar nu aveți, devenind ridicol și, mai grav, dezinformând (de pildă Irakul și Ucraina au arme nucleare). Așa ceva este inacceptabil din punctul de vedere al revistei ACUM, care combate sportul național românesc, vorbitul după ureche.
Domnule Sfartz,
Exista foarte multe moduri de a „sari calul”. Pe langa limbajul necorespunzator si atacul la persoana care in mod evident, nu au fost, nu sunt si nu vor fi tolerate in paginile revistei Acum, vorbitul dupa ureche sau discutia de bodega sunt considerate in egala masura nocive si in consecinta taxate in mod prompt. Desigur, fiecare are dreptul sa isi spuna o parere dar are si responsabilitatea de a o argumenta corect, si asta nu in binecunoscutul stil mioritic: eu am auzit de la cineva ceva, vezi Dle ce chestie! Astfel afirmatiile aproximative, deturnarea sensului unui articol, divagatiile interminabile (incep cu regele Mihai si ajungem la soarta pinguinilor din Antarctica), deci clasicile discutii la un pahar (hai sa ne dam si noi cu parerea, ca doar nu costa bani) vor fi in mod constant taxate. Motivul acestei atitudini este foarte simplu: pentru Acum conteaza mai mult calitatea discutiilor/ dezbaterilor decat cantitatea lor.
Ceea ce face Acum un fenomen unic in presa de limba romana.
Domnule Pincu, dv. aveti realizari profesionale deosebite pentru care a fost realmente nevoie de tenacitate in anii in care le-ati obtinut. Nu ati vrea sa scrieti despre acest subiect, in care aveti o competenta si o memorie unica? Intre altele si asta incercam la ACUM, sa tragem o linie intre uitarea meritata de nesemnificativ si istoria care merita cunoscuta si retinuta.
… am uitat sa pun o intrebare unei cititoare sau unui cititor necunoscut care citeste ACUM si apreciaza favorabil ceea ce incercam sa facem aici: simtiti vreodata nevoia sa ne ajutati? Daca da, va rog scrieti-ne pe adresa editor@acum.tv. Exista zeci de moduri in care ati putea face ceva pentru ACUM, si sa va faca si placere in acelasi timp!
Când dl Sfartz emite unele propuneri pertinente, iar dl Clej îl torpilează cu admonestări de tabloid, te întrebi cum te-ai putea exprima într-o publicaţie în care, deja la intrare, un cerber e gata să te înhaţe cu termen scandaloşi precum: sfertodoct, dezinformator, sau „sportiv naţional după ureche”… Astfel de replici, de calitate derizorie, nu fac decât să juguleze orice intenţie de participare la revista dvs, dle Meier. Aşadar, atâta timp cât un colaborator căruia îi exaltaţi meritele, aşteaptă la uşa redacţiei cu un baros, nimeni, sau aproape nimeni, nu se va încumeta să-i treacă pragul. Dacă oamenii greşesc în jurul dvs., sunteţi singurul susceptibil de a nu permite reproducerea aceloraşi greşeli de tact defavorabile revistei.
Domnule Cretu,
Numele meu se scrie Maier, nu Meier. O fi corect, o fi incorect, nu stiu. Ar trebui intrebat tata daca ar mai fi printre noi. Nemaifiind, trimit si eu mai departe ceea ce am mostenit.
As vrea sa mergem pana la capatul acestei discutii si, dupa cum vedeti, nu am modificat nici o virgula din interventia dv.
Am mai spus si cu alte ocazii ca ACUM nu doreste sa solicite nici unei persoane ajutorul, daca acesta este conditionat de schimbari in politica editoriala, retorica unor redactori sau colaboratori, etc. Daca ne placeti asa cum suntem, alaturati-va si sa crestem impreuna. Noi punem pe tapet exact cine suntem dar nu afirmam ca suntem eterni, imuabili si nu ne intereseaza sa colaboram decat cu clone ale noastre.
Asadar, care sunt acele propuneri pertinente ale d-lui Sfartz pe care d-l Clej le-a lovit cu barosul (ca sa va citez)?
Dle Norian Cretu. Ucraina nu are arme nucleare, dupa cum spunea Dl. Sfartz. Deci, este afirmatia „ucraina are arme nucleare” pertinenta? Poate pentru Dvs. Calitate derizorie a replicilor? Despre ce vorbiti. La ce fel de replici va asteptati in fata enormitatior? Poate, „haideti draga Del Sfartz sa cautam impreuna armele nucleare daca nu le gasim va dau o replica”? Nu, acuma serios, Dvs. cititi ce scrieti?
Si ce tact propuneti Dle Cretu pentru vorbitorii dupa ureche?
Termeni „scandalosi”? Pai este doar dictionarul limbii romane, Dle. Cineva care arunca afirmatii de tot genul fara o baza documentata si doar de dragul de a „conversa” se numeste, fara nici un dubiu, „sfertodoct, dezinformator, sau “sportiv naţional după ureche”.
Daca nu va plac termenii de mai sus, schimbati dictionarul. Luati unul traco-get sau mioritic, ce credeti Dvs. de cuviinta.
Si ca veni vorba de dictionar, Dvs…. la ce pagina va regasiti?
Eu v-am gasit deja. Scrie…in acelasi dictionar:
„Miorita lae, lae bucalae….”.
Doar atat pentru moment. Continuam cand veti reveni cu (inca) un ecou.
Da, dle Maier, dl Petru Clej este omul cu barosul, ca să nu spun cu buzduganul, care te aşteaptă la colţul străzii să te altoiască când estimează „domnia lui” că ieşi din rând. Este autorizat, probabil de dvs., ca director al publicaţiei, să ardă fără milă… Bănuiesc totuşi că nu-i indicaţi şi arsenalul de epitete, deosebit de „politicos” cu care, ar trebui să recunoaşteţi, disuadează orice tentativă de opinare pe marginea articolelor. Dl Clej e mistuit de o formă de orgoliu, negativă prin excelenţă, ce nu-i permite o reală obiectivitatea în majoritatea intervenţiilor. Citindu-l, ar fi imposibil să nu-i remarcaţi pasiunea brutală de înjosire a celor ce nu-i intră în graţii. Deci, nu-mi cereţi detalii, lista ar fi anost de lungă.
Vă spun toate acestea fără nici un resentiment la adresa d-lui, căci îl cunosc numai din frecvenţa, uneori excesivă, a contra-opiniilor cu care îşi gratulează interlocutorii. Interlocutori a căror raritate , după câte reiese din editorialul actual, o resimţiţi şi dvs. Nimeni nu optează pentru cantitate, dar nici pentru un baraj sistematic creat de dl Clej.
Dle Burghelea,
Înţeleg foarte bine intervenţia dvs., colegială şi meritorie. Nu înţeleg însă luarea de poziţie, atât de tranşantă, împotriva opiniei mele asupra evidenţei însăşi.
În al doilea rând, existenţa pe teritoriul Ukrainei, la Sevastopol, al Cartierului general al Flotei ruseşti, deci, implicit a armamentului nuclear, nu îngăduie prea multe îndoieli. Nici dacă aţi fi în secretele „divinităţii”, n-aţi putea jura cu mâna pe Biblie, că Ucraina, potrivit „Tratatului de pace şi prietenie” n-ar fi co-deţinătoare al acestui arsenal, pentru moment întreţinut cu mare grijă de ambele părţi.
—————————————–
PS: În vederea coerenţei spuselor dvs., dle Maier, nu cred că opinia mea actuală va sfârşi în coşul de gunoi al redacţiei. Ar fi în contradicţie cu principiul mărturisit în editorial.
Puteţi crede în consideraţia mea, N. Creţu
Subscriu la parerile D-lui Norian Cretu,in privintza necesitatii unei tolerante mai mari fatza de cei care vor sa participe la disputele interesante de la ACUM ! Chiar D-ul Burghelea a dat un exemplu magnific de toleranta si intelegere fata de o studenta de a D-lui care s-a blocat la un examen.De ce sa nu se dea dovada de acelasi spirit de intelegere si fatza de unele greseli,inerente intr-o discutie, fara a pune imediat etichete jignitoare?
Eu fiind de profesie tehnica nu ma pot exrima la fel ca cei care sunt specialisti in analize social-politice, si uneori folosesc un vocabular eliptic, crezand ca multe lucruri se subinteleg. Este gresala mea si mi-o asum.Dar informatia cu privire la existenta armelor nucleare in Ucraina, am luat-o de pe posturile in limba rusa de pe satelit,care au comentat ca s-a facut o intelegere intre Rusia si Ucraina, privind evacuarea armamentului nuclear din Ucraina ! In ceeace priveste Iraq0ul, credeam ca toata lumea stie de distrugerea reactorului lor nuclear de catre Israel, in scopul prevenirii unui conflict nuclear in Orientul Mijlociu. Daca intr-adevar revista ACUM doreste o participare mai mare la discutii,trebuie sa admita ca in dispute se folosesc argumente si contra-argumente, unele din ele putand fi si gresite !
Si o propunere: sa se introduca datarea in comentarii, ca sa stim si evolutia in timp a comentariilor.
Domnule Sfartz, dar informația că PIB/locuitor al Albaniei a crescut de la 200 la 3500 de dolari de unde ați luat-o? Ăsta tot vocabular „eliptic” este sau pur și simplu practicarea sportului național românesc, vorbitul după ureche? Și încă ceva, reactorul nuclear irakian a fost distrus în 1981, SUA și Marea Britanie au invadat Irakul în 2003.
Iata informatia despre PIB-ul Albaniei, pe care am gasit-o pe NET”:
„”Puternicele si capitalistele State Unite ale Americii ar putea lua unele lectii economice de la mica tara balcanica Albania care, timp de decenii, s-a zvarcolit sub cruda dictatura stalinista.Astazi , Albania are cea mai promitatoare economie din Europa.
A fost singura economie din Europa care a crescut realmente”.
Este uluitor, nu? Sa afli asemenea lucruri despre Albania !
Dar nu cumva cel care si-a exprimat opiniile consemnate mai sus este un om dus cu capul? Vreun ziarist din gradina vreunui mogul? Care vrea sa dea bobarnace Americii si Europei Occidentale?Nu! Nu este vorba de un om dus cu capul. Ci de insusi Steve Forbes, editorul sef si proprietarul faimoasei publicatii cu acelasi nume, fondata in 1917 si care are sediul principal la New York .
Este publicatia de referinta pentru analizele economice si politice pe care le avanseaza societatii.
Iar primul ministru al Albaniei, Sali Berisha, a fost invitat in birourile Forbes pentru a prezenta cifre si informatii de alta natura privind miracolul numit Albania .
In 1992, venitul pe cap de locuitor era de doar 200 de dolari. Astazi el depaseste 3.500 de dolari.
Si este in plina ascensiune. Tara se schimba cu repeziciune. Cum Dumnezeu s-a intamplat aceasta minune in Albania ? Si de ce nu se intampla si in Romania ? De ce Albania a decolat si se inalta in ritm ametitor, in timp ce Romania , dupa zece ani de crestere, s-a prabusit? Unde este diferenta? Nu e deloc dificil sa observam diferenta.
In Albania exista o taxa unica de impozitare. De numai 10%. Si, atentie! Aceasta taxa de numai 10 la suta este atat pe veniturile personale, cat si pe cele din afaceri.
Si un singur impozit pe salarii. Care s-a micsorat de la 35 la 15 la suta.
In Romania , pentru un salariu de 1.000 de lei mai platesti, tu salariat si tu intreprindere, statului, inca 680 de lei. In Albania platesti doar 150 de lei.
Asta, evident, contribuie, pe de o parte, la cresterea consumului, pe de alta parte, la dinamizarea activitatilor economice, la largirea bazei de impozitare si, nu in ultimul rand, la eliminarea muncii la negru si la dimininuarea evaziunii fiscale.
In Albania TVA-ul este de 10 la suta.
In Romania TVA-ul este de 24 la suta, unul dintre cele mai mari din Europa. Mai ales daca tinem cont de faptul ca limita maxima admisa in Uniunea Europeana este de 25 la suta.
Statele care se duc cu TVA-ul in sus pierd bani la buget.
Statele care se duc cu TVA-ul in jos castiga bani la buget. Pare un paradox. Dar nu e.
De fapt, TVA-ul redus, ca si impozitele reduse pentru firme si salarii, largesc baza de impozitare.
Colectezi mai putin de la mai multi si, in final, bugetul de venituri al statului devine mai mare.
In Albania , sistemul judiciar este independent. Independenta este garantata.
In Romania , sistemul judiciar este dependent. Este subordonat presedintelui, primului ministru si ministrului Justitiei.
In Albania a intrat in vigoare o lege, acum patru ani, care obliga toate constructiile noi, inclusiv statiile de benzina, sa aiba incluse echipamente ce folosesc energii regenerabile: panouri solar-termale, panouri fotovoltaice, pompe de caldura, instalatii eoliene etc.
Si mai exista o diferenta. Guvernul, in Albania , a rezolvat definitiv problema proprietatii. Ceea ce a fost de restituit s-a restituit si o lege speciala garanteaza acum toate drepturile derivand din calitatea de proprietar.
Dar diferenta diferentelor este alta: Albania nu a recurs la sprijinul FMI.
Si nici nu a implementat ideile contabililor acestei banci mondiale. ”
Iar disputa „eliptica” despre pericolul inarmarii nucleare discretionale, chiar Dvs. atzi deschis-o prin ACUM prin publicarea articolului Evei Galambos „Va ataca Israelul Iranul de Craciun?”
Indiferent de datele la care sa-u produs evenimente legate de acest pericol, tema „eliptica” ramane in picioare: Trebuie tolerate inarmari nucleare ale statelor in care domina ideologii fundamentaliste fanatice?
Si de ce repetatzi cu orice ocazie ca „sportul national romanesc-este vorbitul dupa ureche”?
Critica starilor de fapt din Romania are aceeasi valenta pentru cei care o fac intre prieteni,la taverne, pe strada, etc. ca si cea facuta de publicatii prestigioase, care folosesc un limbaj mai evoluat !!
A gresi e omeneste. Si Dvs. atzi facut o confuzie intre curbele „ConHoide”(folosita de mine) si „nu stiu ce curbe conOide” (exprimarea Dvs.), si nu am facut o tragedie din asta !
O simplă căutare Google a citatului dat de numitul Pincu Svartz dă un rezultat halucinant: http://www.ioncoja.ro/textele-altora/albania-2011-greu-de-crezut-dar-asa-e/ – da doamnelor și domnilor, situl negaționistului Holocaustului, propagandistul legionar și ceaușist, Ion Coja. Un amalgam de minciuni și sferturi de adevăr, cum practică de obicei Ion Coja.
Steva Forbes este un miliardar cunoscut pentru faptul că în 1996 a candidat în alegerile prezidențiale primare pentru învestitura Partidului Republican cu o singură propunere: rata unică de impozitare.
Tecând peste analfabetismul economic al lui Coja, preluat tel-quel de analfabetul economic Pincu Svartz, dacă citim interviul lui Forbes cu Berisha (pe care Svartz evident nu l-a citit), dăm peste un document de cea mai deșănțată propagandă:
http://www.forbes.com/2010/10/08/flat-tax-albania-intelligent-investing-berisha_print.html
Aș vrea să-l întreb pe numitul Pincu Svartz, cum este posibil ca într-o țară de, hai să zicem cu bătaie, 4 milioane și un venit pe cap de locuitor de 3500 USD (observați cum se face că plouă numitul Svartz când îl întreb de unde a scos că PIB/locuitor al Albaniei a cresct în doar trei ani de la 200 la 3500 USD), deci maximum 14 miliarde de dolari, veniturile bugetare să crească de la 50 la 100 de miliarde de dolari? Ce credibilitate mai are un astfel de interviu?
În legătură cu afirmația că în Albania corupția aproape a dispărut, adevărul e aici http://cpi.transparency.org/cpi2011/results/, anume că Albania era în 2011 una dintre cele mai corupte țări din Europa.
Cât despre întrebarea despre sursa afirmației că Irakul are arme nucleare, numitul Svartz se face din nou că plouă și citează articolul despre … Israel și Iran!!!!!!!!
Asta e o tactică bine cunoscută a pafariștilor ca Svartz, când îi prinzi cu gogomănii, elucubrații și minciuni se fac că plouă și schimbă subiectul.
Și a propos de minciuni, unde m-am referit eu la „conoide”, îl rog pe numitul Svartz să-mi dea citatul.
Pincu Svartz nu practică doar sportul național românesc, vorbitul după ureche, este un admirator al negaționistului Holocaustului, mincinosul Ion Coja. Rușine, Pincu Svartz.
Domnule Sfartz,
Gafa Dvs. monumentala (nu va acuz inca de rea credinta, va rog sa remarcati) de a cita un specimen precum Coja a intrecut in dimensiune toate gafele Dvs. anterioare insumate. Personal vad o singura solutie a acestei situatii, si nu imi face deloc placere sa v-o prpun in mod public: incetati sa va scrieti comentarii, incetati sa va puneti in situatii ridicole de fiecare data cand scrieti ceva. Fiindca este jenant si penibil. Va rog sa imi ascultati sfatul amical pentru a evita neplacerea de a citi reactiile noastre ce vor ramane fidele acelorasi principii. Va multumesc anticipat de intelegere.
Este deadreptul halucinant sa-mi atribuitimie vre-olegaturacu antisemitul feroce Coja ! Poate ca r trebui sa va schimbatzi titlul revistei in ATUNCI, cand metodele pe care le practicatzi in dispute erau specifice NKVD, GPU, SEC, etc.!
Sa va fie rusine de sterilitatea in ceeace s-ar numi atitudine fatza de cititorii Vostri !
Mincinosul Pincu Svartz copiaza cuvant cu cuvant un articol de pe pagina lui Ion Coja si are tupeul sa nege acest lucru. Nu va e rusine domnule mincinos Pincu Svartz, admirator al articolelor scrise de negationistul Holocaustului, legionaroidul ceausist Ion Coja? De ce mintiti in continuu?
Domnule Sfartz, desi mi-am dorit din tot sufletul sa va fi retras in tacere pentru a nu imi da ocazia sa scriu inca un ecou, nu ati facut-o. Din contra, in loc sa va asumati gafa monumentala de a nu privi cu atentie de pe ce pagini web faceti copy-paste, reactionati agresiv si insultati ziarul Acum in mod public: „Sa va fie rusine de sterilitatea in ceeace s-ar numi atitudine fatza de cititorii Vostri !”
Nu imi lasati alta alternativa decat sa va spun inca o data ca interventii precum cele ale Dvs. nu au nimic de a face cu valorile promovate de Acum. Astfel, va rog pentru ultima oara sa incetati. Daca nu o veti face, va promit solemn ca veti primi acelasi tratament precum trolli ce bantuie zilnic acest spatiu virtual. Regret inca o data ca ati adus lucrurile pana la acest punct, dar nici varsta si nici suferintele anterioare nu va vor da niciodata carte blanche pentru a conitnua in acest fel.
Cu regret,
Teodor Burghelea
Domnule Sfartz,
Imi amintesc, foarte clar, cum v-am invitat sa scrieti despre subiecte in care aveti competenta si cunoasteti fapte. Vad ca insistati sa dati lectii, utilizand invataturile lui Ion Coja.
Sa va fie rusine.
Am studiat cu atentie articolul lui Forbes pe care pretinde Coja ca il citeaza si nicaieri nu se gaseste citatul invocat de el. Am pierdut timpul in acest scop pentru a desfiinta definitiv minciuna dv.
Cred ca traiti in alta lume si nu aveti ce cauta in lumea ACUM, care este o lume a adevarului. Traiti intro lume de MANGlitori si de banditi de codru sau CODRUT – tot aia.
Dispareti va rog sau cereti-va scuze. Din punctul meu de veder nu exista cale de mijloc pentru cineva care il citeaza pe Coja.
Articolul cu pricina de pe situl lui Coja este publicat acolo la rubrica „Textele altora”. Nu ştiu ce înseamnă asta exact, dar mi-am ciulit urechile: m-am gândit că poate înseamnă că nu e scris de Coja, ci l-a copiat şi el de undeva.
La Coja data publicării este 25 ianuarie 2012. Mi-au trebuit doar câteva minute ca să găsesc acelaşi text, dar datat 21 noiembrie 2011, însoţit de explicaţii privind originea, care este şi mai veche.
http://www.liviuioanstoiciu.ro/2011/11/in-romania-opozitia-vrea-sa-suspende-presedintele-care-ne-a-dus-de-rapa-in-albania-puterea-da-lectii-de-capitalism-prosper/
Deşi originea este obscură, iar veridicitatea incertă, ca a multor chain letter de pe internet, textul nu pare deloc să fie ticluit de Coja.
Nu trag nici un fel de concluzii.
Coja are obiceiul de a trimite texte pe e-mail. Creaza e-mailuri cu care spamuieste liste, apoi le pune pe situl sau pestilential. E un citat fals din Forbes.
Fapt este că, deşi textul materialului despre Albania poate fi găsit pe blogul lui Coja, acesta nu este scris de Coja şi a apărut mai înainte şi pe alte bloguri.
Chiar dacă Sfartz Pincu nu le este simpatic (poate pe bună dreptate, dar nu este relevant), comentatorii care l-au acuzat că publica aici propagandă de-a lui Coja, l-au acuzat pe nedrept, ceea ce este, în opinia mea, regretabil, indiferent cine este victima.
În altă ordine de idei, „citatul” din Forbes care apare în material este într-adevăr fals, fiind rezultatul manipulării unuia autentic, dar asta nu afectează concluzia de mai sus că d-l Sfartz a fost acuzat pe nedrept.
Nimeni nu detine monopolul ADEVARULUI, cu atat mai putin cei care pretind asa ceva! Cum pot pretinde ca promoveaza adevarul,oamenii care isi ascund originea etnica sub nume imprumutate de la alte natiuni?Sau cei care au diplome si spun, ca diplomele nu fac doi bani,fara sa-si dea seama ca au ocupat un loc al celor care ar fi fost dedicati meseriei, pentru care au studiat?
Nemarginita este vanitatea si orgoliul unor oameni,care se cred deasupra celor umili si umiliti.Luati lectii de spirit de dreptate si adevar de la oameni ca D-l Alexi si D-l Norian Cretu,carora le multumesc din suflet ca mi-au luat apararea impotriva impostorilor de ACUM al ADEVARULUI !
Cu scuzele din rigoare.
…
Numitul Pincu Svartz, după ce minte și dezinformează pe pagina revistei ACUM, continuă să eludeze adevărul, dedâdu-se la diversiuni. Tot n-a explicat de unde a preluat elucubrațiile și minciunile despre Albania.
Domnule Sfartz,
Daca fie nu demonstrati acuzatia de impostura in mod nominal (numind persoanele ce se fac responsabile de impostura si „isi ascund originea etnica sub nume imprumutate de la alte natiuni”), fie nu va cereti in mod public (si deasemenea nominal) acestor persoane in maximum 12 ore, voi propune Directorului publicatiei Acum in mod public blocarea accesului Dvs. in paginile Acum prin redirectionarea fiecarui comentariu ulterior la Spam.
Dar cum rămâne cu scuzele datorate lui Pincu Sfartz din partea celor care l-au acuzat pe nedrept că publica aici propagandă de-a lui Coja? Au trecut peste 20 de ore de când se ştie că acuzaţia nu stă în picioare.
Il rog pe troll-ul Alex L sa inceteze cu moderarea. Pincu Svartz refuza cu obstinatie sa spuna de unde a luat cu copy-paste textul jalnic care apare pe situl lui Coja. Ceea ce insa e mai grav e ca polueaza pagina revistei ACUM cu deinformari si minciuni.
D-le Burghelea,niciodata nu am simpatizat cu cei care nu-si recunosc etnia, in speta cu evreii care de frica antisemitismului,adopta tactica mimetismului, si-ai schimba numele.Am un caz chiar in arborele genealogic din familia mea, cand un Schwartz Pincu, si-a schimbat numele in Pancu Sebastian. Daca vreti sa numesc asemenea persoane din redactia revistei ACUM, raspundeti-va chiar Dvs. numind pe cei care sunt evrei si poarta un nume romanesc.
Sistemul de a pune intrebari celor care fac comentarii care nu va convin, este o capcana de tip perpetuum-mobile, daca dai un raspuns, te poti astepta la alta lovitura de baros in cap, cum bine s-a exprimat D-l Norian Cretu.
Poate ne explicati Dvs. care este justificarea ascunderii etniei din care provin, unii oameni?In Romania nu a existat sistemul obligatoriu pentru Turcii lor, din Bulgaria, sa-si schimbe numele adaogand terminatia in „-OV” sau „-IEV”
Domnul Clej insista sa-i spun sursa privind PIB-ul Albanez. Am primit-o prin e-mail de la un foarte bun prieten de al meu, roman, pentru care garantez ca nu are nici-o simpatie pentru Coja,dimpotriva.Eu am trait in case de rusi,ucraineni,iakuti, calmaci,uzbeci,ceceni,azeri si cazaci de pe Don, si nu am avut probleme cu ei pentruca sunt evreu ! Calitatea de evreu nu este legata de o rasa, ci de o credinta comuna in D-zeu !
Daca doriti sa ma trimitetzi la spam, pentru parerile personale,atunci trebuie sa redefiniti notiunile de Democratie si libertatea exprimarii !
Chiar, cine sunt evreii din redacția ACUM care poartă nume românesc (asta în afara Andreei Ghiță care e căsătorită cu un domnu numit … Ghiță), poate cu ocazia asta aflu și eu?
Sistemul de a pune intrebari celor care fac comentarii care nu va convin, este o capcana de tip perpetuum-mobile, daca dai un raspuns, te poti astepta la alta lovitura de baros in cap
Sistemul de a pune întrebări celor care scriu gogomănii și minciuni ca Pincu Svartz e menit a preveni ca pagina revistei ACUM să devină o gunoiște.
@Sfartz pincu: „oamenii care isi ascund originea etnica sub nume imprumutate de la alte natiuni”
Ce vă interesează dacă şi cine este evreu, la ACUM sau aiurea??? Ce-i cu jocul ăsta legionaroid?
Troll-ul Alex-L îl acuză pe Pincu Sfartz de joc legionaroid!!!!!!!!! Din ce în ce mai interesant. A tunat și i-a adunat.
D-le Pincu Sfartz
Dacă ați observat, prin cele ce scriu, sunt un om calm, sau poate care știe să-și țină firea, dar de astă dată ați reușit să mă scoateți din sărite și pe mine!
Deși nu fac parte din redacția revistei ACUM, ci sunt o simplă colaboratoare, povestea cu „impostura” m-a făcut să mă simt vizată, prin faptul că nici numele meu nu este tocmai… evreiesc.
Că sunt evreică – o știe toată lumea. De aceea pot să vă spun că numele meu de familie provine din Grünberg. L-a schimbat tata, și nu de „frica” antisemitismului, ci pentru că în Iașul de unde era originar, legionarismul a început să-și arate colții rău de tot! Era în liceu, când mama lui, bunica mea, leșina când vedea că se oprește o trăsură la poartă: știa că-l aduce pe tata bătut măr, plin de sânge! În afară de aceasta, a început de-atunci să dea meditații-ajutătoare, pentru a mai contribui la veniturile familiei, fiindcă bunicul meu a murit când tata avea doi ani, iar bunica a crescut singură patru copii, trei fete și pe ultimul născut, care a fost tata!
Și, dat fiind că eu m-am născut după război, când antisemitismul nu s-a… terminat odată cu acesta, de antisemitism am știut să mă apăr și singură! Mai ales că după venirea la Iași (eu aveam 7 ani, dar pentru tata era o re-venire), am descoperit antisemitismul care acolo era endemic! Dar nimeni din familia mea nu a căutat vreodată să-și ascundă „evreitatea”. Scrieți singur că aveți 80 de ani: atunci, nici măcar atâta experiență de viață nu aveți, ca să știți că nu trebuie să judecați (ori să catalogați, aici ca „impostor”) pe nimeni, pentru o alegere personală? Sau nu vi se pare că schimbarea numelui este o alegere personală? Atunci, cum vă permiteți?
Dl. Svartz,
Numele meu inainte de a ma marita, a fost Lucaciu. Nu ne-am schimbat numele ca sa para ca sintem romini crestini. Pe bunicul meu il chema Lucaciu si a fost rabin pentru un timp la Galati. Fratele tatalui meu a fost luat in Transnistria avind numele de Lucaciu. Nu ne-am ascuns nicodata ca sintem evrei, dar mie personal mi-a fost mai usor pentru primii 17 ani cit am trait in Romania cu numele Lucaciu in loc de Svartz/Schwartz/Orenstein (numele meu prezent).
Va cer mii de scuze,Doamna Lucaciu,NU am avut si nu am intentia de a jigni pe cineva, fie el evreu cu nume de japonez,fie el japonez cu nume de evreu ! Am un respect deosebit fata de TOTI colaboratorii de la ACUM,cu o exceptie, exceptie la care trebuia sa ma refer personal, si nu cu aluzii colective (a fost o lasitate,si mi-o asum).Prin experienta personala in legatura cu anti-semitismul, am ajuns la concluzia ca exista doua forme de intoleranta antisemita,cea inter-etnica, si cea intra-etnica.Modul cum m-a tratat D-l Clej,declarandu-ma adept a lui Coja, cand deja stia ca am fost deportat din Iasi timp de peste 7 ani, si ca am suferit groaznic (pe langa cele scrise pana acum,trebuie sa adaog faptul ca in dimineata de 22 Iunie 1941, la ora 4,am fost efectiv prima victima a razboiului,cand prima bomba cazuta langa gara din Chisinau(unde locuia familia mea) de origine romana sau germana,nu stiu, m-a ranit cu o schija in cap si alta drept in ochi, lasandu-ma ciclop, pentru toata viata).NUMAI Clej, care invarte orbeste sabia jignirii,mai abitir decat un cazac, a fost tinta Mea!
Am cunoscut la Chisinau familia Ornstein, ambii soti farmacisti, deportati din Iasi, odata cu familia mea !! Ambii erau activisti sau simpatizanti ai miscarii socialiste si prieteni buni cu unchii mei Strul-Leib si Simon-Herscu.E posibil sa fitzi o descendenta din aceasta familie Ornstein, care chiar au fost deportati.
Stimata Doamna Rodica Grindea, mii de suze si Dvs. (ca si fatza de toti colaboratorii de la ACUM) cu exceptia lui Petre Clej, care m-a jignit profund, prin asocierea mea cu COJA, si m-a condus la ideea de al incadra in sectiunea semitilor-antisemiti.Cunosc pe pielea mea groaza bunicii Dvs.de frica pogromurilor devenite sistematice in iasul ante-belic.Ca o completare de cele povestite de mine,cum conisarul ROMAN Sendrea, ne-a salvat, este informatia primita ulterior, ca intr-adevar, a doua zi dupa parasirea Iasului, casa noastra din strada Apeduct a fost devastata, si jefuita de legionarii, veniti sa-i lichideze pe „bolsevicii-jidani”-Schwartz.
Cer scuze tuturor de la ACUM pe care furia mea necontrolata,dar justificabila,avand in vedere avatarurile vietii mele,i-am jignit ! Doar ma mir, ca tolerati stilul (nici macar nu e stil-ci mitocanie) Domnului Clej, si e regretabil ca au incercat sa-l domoleasca numai oameni, din afara redactiei.Sincer, recomand D-lui Clej sa reciteasca cele 10 Porunci,sapate in piatra (nu si in petru) a lui Moise.In special porunca „Iubeste-l pe apropaele Tau, ca pe tine insetzi” stiind ca el se iubeste foarte mult ! Pentruca nu am vazut nici-o scuza din partea D-lui.
Camarade Pincu Sfartz, cel care are opinii similare lui Ion Coja, vă dau un ultimatum de O ORĂ, ca să explicați această calomnie: Stimata Doamna Rodica Grindea, mii de suze si Dvs. (ca si fatza de toti colaboratorii de la ACUM) cu exceptia lui Petre Clej, care m-a jignit profund, prin asocierea mea cu COJA, si m-a condus la ideea de al incadra in sectiunea semitilor-antisemiti. În caz contrar, acest comentariu va dispărea și de fapt veți dispărea cu totul din paginile revistei ACUM, pe care o maculați cu fiecare intervenție, fie prin prostiile pe care le postați, fie prin nemernicia de care dați dovadă.
“Iubeste-l pe apropaele Tau, ca pe tine insetzi” în afară de agramatism (e „însuți”), camaradul Svartz nu cunoaște nici măcar Biblia, asta nefiind una dintre cele 10 porunci săpate în piatră, ci apare separat în Levitic 19,18.
D-le Svartz,
Poate nu ma intereseaza, dar in ochii mei v-ati pierdut total creditul in momentul in care ati spus ca va situati in mod ostentativ pe o pozitie extrema ( pe care nu o impartasiti), pt a-l determina pe interlocutor sa-si dea in petec, pentru a-l zgindari. Stiu, ati folosit alte expresii, dar asta era esenta. Facind aceasta, nu numai ca ati ratat posibilitatea unui dialog onest, sau a depanarii unor amintiri relevante, ci ati si creat in mod artificial o atmosfera tensionata, incarcata cu ostilitati, indiferent daca ati invaluit-o in cuvinte „pline de respect”.
Asadar nu sinteti sincer si respectati o singura persoana, pe Dvs insiva. In plus, ati cautat citate care sa va sustina o asa-zisa cunostere a faptelor istorice si ati nimerit pe… site-ul lui Coja. Restul ar fi fost relevant, daca scriati o marturie simpla, care, ea insasi, ar fi dezvaluit elemente care sa poata adauga valoare dialogului.
Procedind in mod agresiv si nervos- indiferent daca Dvs o considerati ca o reactie la raspunsul lui Petru sau nu, m-ati determinat pe mine- si vorbesc dooar in numele meu – sa va citesc fara placere si fara respect.
Furia necontrolata nu e justificabila in ecouri la articole, iar cuvintul „sincer”, pe care il folositi ca asigurator, nu valoreaza nimic. Nu va aflati intr-o cearta de mahala si nici intr-un conflict de interese, o opinie se poate expune in mai multe moduri, dar nu scuipind imprejur, cel putin nu in paginile unei publicatii.
Nici macar nu cititi cu atentie ceea ce va este adresat, abia asteptati sa vociferati, auto-victimizindu-va. Regret, dar nu cunoasteti activitatea sau trecutul celor ce contribuie la Acum si, in consecinta, nu aveti de dat lectii nimanui, indiferent de traumele prin care ati trecut.
Domnule Sfartz.
Intervalul Dvs. de o ora s-a scurs. Recunosc ca m-am inselat in privinta Dvs. si imi asum in mod public aceasta eroare. Am incercat sa cred ca sunteti doar neinspirat in comentarii, adica vorbiti dupa ureche. AM incercat deasemenea sa va gasesc circumstante atenuante: varsta, suferintele etc.
Ultima insulta adresata lui Petru Clej („ca si fatza de toti colaboratorii de la ACUM) cu exceptia lui Petre Clej, care m-a jignit profund, prin asocierea mea cu COJA, si m-a condus la ideea de al incadra in sectiunea semitilor-antisemiti.”) indica indica altceva mult mai grav insa: nu sunteti o persoana de calitate. Mai exact, modul in care atacati in mod gratuit este josnic.
Din acest moment comentariile Dvs. vor ajunge direct la spam iar josniciile scrise mai sus sterse definitiv. Prezenta Dvs. la Acum s-a incheiat si decizia este finala.
In completarea celor spuse de Teo mai sus, revin si relev a N-a oara ca Revista ACUM nu are ca menire sa dea o platforma celor care doresc sa ne puna rabdarea la incercare, jucand in falsetto roluri de „avocati ai diavolului”. Mai devreme sau mai tarziu aceasta ipostaza de trolli ajunge definitiv la SPAM. La ACUM ne-am adunat in jurul unor valori iar maimutareala (ca asta este acest comportament) nu se numara printre ele.
Ma conving o data in plus de aceasta caracteristica umana incredibila pe care o vad atat de frecvent intruchipata in Romania, de a nu se recunoaste greselile, de a nu se dori schimbari decat la altii, perseverandu-se in prostie si minciuna cu orice pret. Mesajul celor care prezinta aceasta caracteristica este clar: vom fi asa pana la sfarsitul vietii. In acest caz, le spun: platiti pretul: nu aveti ce cauta la ACUM.
Revin, dupa un an si jumatate de la aparitia acestui material si cer scuze d-lui Pincu Sfartz. Textul citat de d-l Sfartz si incriminat de noi ca apartinand lui Ion Coja nu este de fapt al lui Ion Coja si nici nu exista dovezi potrivit carora d-l Sfartz l-ar cita pe Coja sau ar fi avut acces la text din alta sursa. Falsitatea acelui text si caracterul lui manipulatoriu raman, precum si eroarea d-l Sfartz de a-l cita fara verificarea temeinica a celor afirmate. Insa acuzatia ca l-ar fi preluat de la Coja nu mai este de actualitate si pentru faptul de a fi afirmat acest lucru, inca o data, imi cer scuze.